Începuturile creative în ilustrație

De mică am fost un copil care iubea să deseneze. Puteam sta ore în șir la o masă cât timp aveam creioane, carioci și hârtie. Nu înțelegeam atunci foarte multe însă acum știu că pentru mine desenul și lumea pe care o creăm pe hârtie, era locul de evadare. Locul în care mă duceam pentru că în realitatea de lângă mine era inconfortabil, erau certuri. În lumea desenelor și cărților de colorat însă, totul era vesel, familia era fericită, copilul zâmbea. Întotdeauna desenele mele au fost despre fericire, despre bucurie și calm, pentru ca asta îmi lipsea și asta îmi doream.

 

Prezentul creativ

Și în ziua de azi, ilustrațiile pe care le creez, chiar dacă abordează o temă grea, sunt create într-o notă pozitivă. Cumva din tot greul cred că mereu pot fi luate și momente de bucurie. Deși știu că în trecut am folosit asta ca să supraviețuiesc, să fie mai ușor de acceptat ce era în jurul meu, acum aleg conștient să aduc bucurie prin ilustrație. Lumea este plină de tristețe și nedreptate iar dacă eu pot cu creioanele mele să schimb măcar pentru o secundă asta, o voi face cu drag. 

De ce ilustrație cu familia?

Îmi place să fac portrete pentru că îmi doresc să capturez momentele speciale. Când eram mică îmi doream foarte mult să facem o poză de familie, noi nu am fost foarte apropiați ca familie, însă la un moment dat am avut o perioadă în care părea că totul devine mai liniștit.

Urma să primesc un aparat foto de la școală și eram atât de fericită, atunci mi-a venit și ideea asta. Să facem toți 3 o poză, un selfie. Din păcate, total neașteptat, mama mea a părăsit lumea asta. Aparatul a venit după ce s-a întâmplat iar noi nu am mai apucat să facem poza de familie. Este lucrul de care îmi pare cel mai rău. Așa s-au nascut portretele ilustrate și ideea de ilustrație de familie . Un mod în care poți aduna pe cei dragi, la un loc și să capturezi bucuria de a fi împreună.