De ce lut? 

Lut-plastilina copilăriei. Mai ții minte? Mirosul ăla ușor citric de la plastilină cu arome. Culorile vii și zecile de idei pe care le modelai.

Țin minte că îmi plăcea foarte mult să fac coșulețe cu ouă pentru Paște. Ne învățase doamna invatoare la școală la Lucru manual și doar asta făceam.

 

Când am descoperit pasiunea pentru el?

 

Acum ca adult, am descoperit lutul în pandemie. Simțeam nevoia să fac ceva cu mâinile, care nu era doar pictat și am dat peste tutoriale pe Youtube. Am încercat întâi cu Fimo dar după ce am ars suficient de multe piese, am decis că nu e pentru mine. În plus nu îmi plăcea neapărat textura plasticoasa a fimoului.

Poate a fost dorința de conexiune cu ceva, dorința de a mă simți aproape de natură într– o perioada în care nu prea aveam cum să fac asta.

Era chiar începutul pandemiei când lumea întreagă era în lockdown (pare că a trecut o viață de atunci…). Dar iată cum, un simplu blob de lut, m-a ajutat nu doar să mă conectez cu natura ci fix cu partea aia de copilărie de care uitasem.  M-am trezit iar în bucătăria din casa copilăriei, modelând cu grijă, pierdută în lumea colorată și plină de idei. În ziua aia o mică parte din mine s-a vindecat și nici nu am știut. Cine ar crede la urmă urmei, că o bucată de lut poate face asta ?

Magic Mint și Lut

Ceea ce este în lumea Magic Mint din lut, sunt idei, gânduri adunate sub formă unor obiecte. Pictate cu grijă, modelate cu drag. Și partea asta în care o bucată de lut ajunge un produs finit continuă să mă uimească. În general să vezi o idee din capul tău în afară ta, în formă să finală este absolut minunat.

Sunt curioasă dacă tu ai avut un moment în pandemie sau în alt punct, în care ceva aparent banal te-a transpus în copilărie ?